vineri, 29 aprilie 2011

astazi iar la telejurnal am vazut ... cascavallll


pretextul tristetii mele de astazi este ceea ce ziaristii retarzi numesc "nunta secolului" de parca maine inainte de a ne trezi va fi sfarsitul lumii si cu asta bafta si cu XXI! in fine,
ma uitam eu pe net la sutele de palarii care parca levitau intrecandu-se in bungust, excentricitate, autenticitate si .... m-am gandit ca totusi ele se sprijineau pe niste capete ... alese, selectate, slefuite, rafinate, educate, spiritualizate, innobilate.... etc etc .... in sute si sute de ani.

detest democratia - cand cei putini se supun obtiunii celor multi (da' prosti Maria Ta). ma tem sa aleg eu pentru tine si ma infurii cand hotarasti tu destinul meu scuipand intr-o stampila "votat".
si stii de ce?
pentru ca monarhia este cam ca familia, mama si tata sunt dati de Dumnezeu, copii sunt dati parintilor si bunicilor de catre Dumnezeu si iubirea care-i leaga e fireasca si plina de bunsimt.
ma intristez gandindu-ma ca maine poimaine va muri Regele Mihai si toti vor face clabuci si spume la gura - multi respirand usurati ca a dat Majestatea Sa "coltul - omagiindu-l, va veni preasfintitul si va scutura energic din toate cele tamai, lumanari si clopote... in timp ce multimea bulucita va murmura ...."las' baiiii da-l in p.ma-sii ca a plecat cu doua vagoane de aur si de aia a trait asa mult ca n-a mancat salam ... " pe borduri.
sunt trista pt ca de foarte mult timp n-am mai vazut la telejurnal.... cascavalll!!!

marți, 19 aprilie 2011

Tie cine-ti deschide portiera...



masinii timpului? ... poate nasterea, poate viata, poate moartea?

joi, 14 aprilie 2011

profunda, adanca si veritabila compasiune


pentru animaluțele de la Fukushima... si cand scriu compasiune, exprim putin din ceea ce simt....

luni, 11 aprilie 2011

fotopoveste despre un weekend la munca

pai... se vedem, de ce m-am dus? ca sa fotogerafiez niste si ce-am facut? m-am intalnit cu colegii de generala:
si am inchinat in cinstea revederii doua-trei, dupa care am zis o "ponta"!

si ne-am dezlantuit ca un monster

...


dar - la final - am facut s-o fotografie. cu un catel in 8 picioare! :)



marți, 5 aprilie 2011

uneori regret ca nu sunt fotograf ...


meseria, profesia sau arta fotografica mi se par destul de chinuite, chiar si numai de propriul talent, cand ne credem ceea ce nu suntem, cand vedem in fotografiile noastre ceea ce nu exista si pentru ca, in general, este supusa uitarii mai repede decat opera chiar si a unui cofetar.

Dar, uneori inima-mi zvacneste de ciuda si invidie, de oftica s-o zic pe aia dreapta, cand imi pica in maini sau in laptop o foto care ma unge pe suflet. ... si dupa ce-mi trece pizma, ma gandesc ca

intr-adevar o imagine face cat 1000 de cuvinte ....si totusi merita citit!!!
si uuuuuscultat!!!
ps acest blog este apolitic, deci postul nu va sta prea mult pe aici