concursurile au mize! au premii!
intrecererile au primi clasati si codasi, castigatori si perdanti!
competitiile nasc lideri, conducatori, sefi, capi!
toate reprezinta ierarhii, selectii naturale care sunt sursa de infinita bucurie, de exaltare, de nemerita umilinta si complexe absurde.
asa sunt pentru noi, pentru ca noi - copii si maturi - nu ne jucam sa ne distram, noi jucam numai ca sa castigam. MIZA? ORGOLIUL!!! - marele pacat crestin!
lucrurile stau diferit in lumea lor, probele sportive au avut clasificari si premii, dar nu erau interesante decat pentru organizatori, nici copii si nici parintii lor n-au avut asemenea preocupari. nimeni nu a avut ambitia de a fi sef de echipa, nimeni nu si-a propus sa fie cel mai bun, nicio violenta pe teren, nicio aroganta, nicio invidie... puritate, vesilie si dragoste de semeni.
unde-s in lumea noastra duse toate acestea? s-au pierdut!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu