Charlie si fabrica de ciocolata

s-a scris o poveste frumoasa, s-au facut doua filme frumoase dupa ea si mai e si un actor - johnny depp (frumos si el) - in cea din urma ecranizare, care ma face sa rad in hohote ori de cate ori vad secventa cu usa liftului din sticla ... ma rog, ieri ma uitam la o biserica in renovare (ceea ce inseamna ca nici lui Dumnezeu nu-i prea pasa de ea, de vreme ce se deterioreaza asemeni si impreuna cu un bloc liber cugetator) si mi-am amintit de micutul willy woanka si de aparatul lui dentar prin care isi strecura bomboane de ciocolata... talcul? tema de week-end, pentru mine si pentru voi (numai dace vreti)... duminica frumoasa!

nimic! am pozat nimic!

ma gandesc de ceva timp la acest post, neplacut convinsa ca nu am timp sa scriu, nu am timp sa citesc, nu am timp sa pictez, sa desenez macar, sa ascult, sa fotografiez stari, oameni, peisaje si pe mine! nu am timp, decat sa merg, pas cu pas mai departe, spre nimic.
poate voi aveti mai mult noroc, astfel ca va rog sa-mi lasati pe propriul blog o fotografie cu:
spatiul
sau
timpul
sau
tara
sau
ce vreti voi!
eu nu am decat amarul orgoliu de a fi trait o dictatura, o mineriada (sa nu-l uitam nici pe iliescu), o tranta dreapta cu cursul dolarului, o sansa, o ocazie, 2 ani buni, si iar o dictatura! aaa si o criza! personala! vremurile bune au fost scurte si repezi, le-am trait sau le-am ratat, nici mie nu-mi mai pasa!
si voi trai binisor si ma voi juca " baba oarba" in curtea constitutionala!

mi-am pierdut capul... si-l caut cu privirea

din ciclul: caut lumina cu lanterna ... aici este o intreaga filozofie, fie vorba intre noi!
sau
mai clar, e ca si cum ai alerga dupa propria umbra, cum spunea Taisen Deshimaru

kokoro

Nu vi se pare ca jucaria asta mare, complicata si intortochiata seamana cu un creier uman?

Astazi am fost - iar - in parculetul din spatele blocului, m-am asezat pe banca preferata s-am citit:

A fost odata ca niciodata un om care statea pe un deal inalt. Trei calatori aflati la distanta l-au observat si au inceput o controversa pe tema lui. Unul dintre ei a spus:

Probabil si-a pierdut animalul preferat.

Altul a spus:

Nu, probabil isi cauta prietenul.

A l treilea a spus:

S-a urcat pe deal doar pentru a se bucura de aerul curat.

Neputandu-se pune de acord, cei trei au continuat sa isi sustina fiecare punctual de vedere pana cand au ajuns in dreptul omului din vargul dealului. Unul dintre ei l-a intrebat:

O, prietene care te-ai urcat pe acest deal inalt, nu-I asa ca ti-ai pierdut animalul prefrat?

Nu, domnule, nu mi-am pierdut niciun animal!

Cel de-al doilea l-a intrebat:

Nu cumva ti-ai pierdut prietenul?

Nu, domnule, nu mi-am pierdut niciun prieten.

Cel de-al treilea l-a intrebat in randul lui:

Te-ai urcat cumva pe acest deal pentru a te bucura de aerul curat?

Nu, domnule!

Atunci ce faci aici, de vreme ce ai raspuns negativ la toate intrebarile noastre?

Omul i-a raspuns: Nimic. Nu fac decat sa stau.

Atunci am ridicat ochii din carte si iata ce indemn am citit:

Sa va spun si numele cartii: "Calea Zen". Asta explica multe, nu?
si
Kokoro inseamna nimic in japoneza, dar un "nimic" atotcuprinzator si fara nicio conotatie negativa asa cum il percepem noi etc.etc. ... etc.

one way ticket

rontaind "samantza" la coltul strazii mele visez, programez si ...va doresc un weekend placut! adica (drum) mai bun!

azi nutzica... in actziune!

demascand coruptzia ... ce ne mai dixtram! ha ha ha!!!