luni, 22 februarie 2010

Expozitie (Eveniment) de Fotografie Dalles - 100 fotografi profesionisti, incepatori!


Pentru cine a dat cu nasul pe aici (prin blog) si nu s-a prins, ii spun eu ca acest blog NU este de fotografie!, acest blog este un "caiet de teme", exercitii date de facut acasa de catre cei 5 "invatatori" de la Cursul de Fotografie Universitatea Dalles. Adica a fost caiet, pentru ca acum ii voi rupe foile colorate si le voi face avioane supersonice din hartie si le voi lansa de la fereastra. Asta pentru ca s-a terminat scoala si asa face oricare elev sanatos la cap.

Aaaa... si pentru ca veni (sau adusei) vorba de avioane. Cursul asta a fost fix ca un zbor cu avionul, cu echipaj: piloti - Feri Vaida si Dinu Lazar - si stuardeze Radu Badoiu, Catalin Savulescu si Luca Achim. Pasageri - 127 de suflete pestrite - care cu valize Samsonite, care cu papornite, care cu mana intr-un loc, "care mai de care mai"! Rolul si rostul echipajului a fost sa ne ia frumusel din fata Universitatii Dalles si sa ne aterizeze in necuprinsul camp al fotografiei (Radu si nu numai, numeste aeroportul asta Lanuldesecara :) ).
Calatoria a fost cu peripetii, unii dintre pasageri au avut rau de inaltime si s-au parasutat din mers, altii au zis ca stapanesc tehnica dematerializarii si ca se pot deplasa si singuri cu puterea gandului si au parasit avionul si acum bat deja campii in asteptarea noastra... Echipajul, ce sa zic, pilotii au vrut sa arunce din mers vreo doi, doispe, douazeci de cursanti... stuardezele ne-au pus babetzele si babetzici si ne-au bagat pe gat cu lingurita portii de fotografie. Cand s-au enervat ne-au dat si cate o tava in cap sau o furculita (macro) in ochi! Stuardeza Catalin a facut-o asta cu furculita :)!
Asa a decurs calatoria... acum ne pregatim de aterizare... Luca ne pune centurile de siguranta... pilotii cer coordonatele de la turnul de control - adica bunul Dumnezeu - fac matanii, incantatii (mai ales dl DL) si joaca in jurul focului dansul fertilitatii - pentru ca toti pasagerii ramasi in avion sa ajunga intregi in Campul Fotografiei. De acolo sunt pe cont propriu, mai ales ca nu ii intampina nimeni :(.
Noi - calatorii - avem emotii, mancam foto pe paine, unii dam la boboci, pe altii ne doare burta (chiar si de ras) si ne uitam increzatori in ochii albastri, limpezi si calzi a lui Feri Vaida cautand confirmarea ca "Da, veti fi si voi fotografi!" ... Intr-o saptamana vom afla!

Cam asta a fost Cursul de Fotografie de la Universitatea Dalles! Am postat intregul meu portofoliu si fotografia de expozitie pentru ca vreau sa fac (contra)reclama acestui demers. Voi, cei care va plimbati prin blogul meu veti hotari daca oamenii astia au facut treaba buna, daca de mine s-a lipit ceva, daca veti vrea sa faceti si voi calatoria asta sau veti fugi de avionul kamikaze ca dracul de tamaie.

Acum fac fotografiile avioane si le arunc pe geam - am mai zis asta, stiu, da-mi place metafora :D!

De maine voi posta fotografii mai putine dar voi scrie mai mult... de maine o sa iau alt avion da aceasta data in calitate de pilot. Compania aeriana e tot Universitatea Dalles, destinatia e tot un fel de lan ... am si copilot ... sunt si multe locuri ... si e low cost flight :D! Dar despre asta cu alta ocazie!

Pana atunci "Cele bune (si foarte bune)"

14 comentarii:

  1. Frumoase ganduri, frumoasa poveste si foarte reala....Pacat ca ce e frumos tine putin. Asta e.

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumos Manuela.Tot.Ce ai scris , ce-ai facut...si ce portofoliu "ti-ai crescut" lunile astea.Despre Lanul de Secara...ma bucur ca aflu in fiecare zi ce inseamna... de la oamenii care calca pe aici.Io m-am afundat atat de tare...ca habar nu mai am ce-o fi fost initial.Mi-au intrat niste spice in ochi ...si-acu' merg aiurea.Oi mai fi in Lanul de Secara ?

    RăspundețiȘtergere
  3. eu cred ca acest zbor a fost unul de trecere catre o alta lume pentru toti cei 127 de cursanti
    cred ca a fost ca un zbor RO - SUA de pe vremea comunismului numai ca unii au vazut democratia intr-un fel, altii in altul, unii au mai mult sau mai putin pregatiti decat ceilalti sa faca un pas catre schimbare
    in deznodamantul episodului cu calatoria constat ca zborul a fost benefic si chiar vital pentru toti pasagerii

    in ceea ce priveste reticenta ta din trecut pot spune ca, desi tu poate nu ai fost multumita de zbor, fotografiile tale demonstreaza faptul ca acesta ti-a fost nu prielnic ci mai degraba esential, indispensabil
    este clar faptul ca ai acumulat cunostinte noi in acest domeniu si ca fotografiile tale sunt net superioare celor anterioare cursului

    RăspundețiȘtergere
  4. iar te-ai intrecut pe tine!
    da a fost un zbor cu turbulentze, iar ce sa mai zic viteza sa de deplasare a fost mentinuta de niste guru ai fotografiei.
    nu pot sa neg insa ca de multe ori am avut intentia de a ma parasuta din el inainte de aterizare.
    P.S ti-a iesit un portofoliu super, si-a meritat zborul.

    RăspundețiȘtergere
  5. Pentru mine acest curs A FOST O EXPERIENTA NEGATIVA, O TRAUMA in relatia cu oamenii, mai ales in relatia cu domnul DINU LAZAR pe care sper sa nu-l mai vad vreodata in aceasta viata. Si nu uitati ca vara lucrez intr-un domeniu unde am contact permanent cu oamenii si unde trebuie sa ma adaptez cerintelor lor, sa ma pliez pe cerintelor lor, dar sa-mi si impun punctul de vedere cand este cazul, totul ca ei si "sefii de vara" sa fie multumiti. Probabil ca domnia sa, domnul Dinu Lazar, si-a propus sa ma faca sa nu mai vin la curs. Nu a reusit acest lucru. M-au sustinut moral foarte mult colegii - tu Manuela, Corina Sporea, Dragos Dibla, Marcel Eremia, Veronica Bites. O impresie pozitiva deosebita mi-au facut domnii Catalin Savulescu - am toata admiratia pentru profesionalismul si modestia domniei sale, pentru implicarea sa si domnului Francis Vaida - pentru bunatatea si intelegerea de are a dat dovada, pentru profesionalismul domnului Luca Achim - am inteles tot ce a predat domnia sa despre PHOTOSHOP. Cu ceilalti colegi. Cu colegii mentionati mai sus voi tine legatura si dupa ce voi termina acest curs. Raluca Ioana Agasanu

    RăspundețiȘtergere
  6. :)) postul Ralucai i-a redus pe toti la tacere... si totusi dl Dinu Lazar are atat de multi discipoli si adniratori...
    sa nu uitam ca, lucrurile au fost foarte distractive si educative ... in esenta lor :D!

    RăspundețiȘtergere
  7. hehe, foarte frumos scris si descris:)

    RăspundețiȘtergere
  8. Felicitari Manuela! Tie si colegilor tai dar in primul rand profesorilor care sunt niste oameni extraordinari.Cat despre aceste file parerea mea ca nu ar trebuiesc rupte reprezinta inceputul tau, ai depus suflet in ceea ce ai facut...mereu exista un inceput.Bafta multa in continuare!!!

    RăspundețiȘtergere
  9. @gabriela, multumesc... era o metafora... practic este exact invers, le fac avioane si le dau drumul prin lume ... :)... "zboara puiule, zboara!" daca va amintit reclama aia cu pui congelati de crevedia ... :D

    RăspundețiȘtergere
  10. am inteles metafora ta ideea era ca aceste postari ar trebui pastrate ca o amintire...un inceput...si daca ele, avioanele vor aveaun vant bun,sa aterizeze undeva - de unde sa ai ce fotografia:)

    RăspundețiȘtergere
  11. De fapt caietul de teme e jurnalul de bord al primului nostru zbor autorizat pe taramul de necuprins (internauticeste vorbind) al fotografiei.

    Prima intalnire cu Feri – Pilotul comandant, mama noastra a tuturor, a fost probabil prima lectie de comunicare. A noastra cu noi si cu cei din jur. Cine sunt si ce caut la cursul asta? Ce asteptari am? Ce cred ca voi face dupa? Nu stiu cati si-or fi pus intrebarile astea inainte de a ajunge acolo. Raspunsurile noastre stau marturie...

    Apoi am invatat sa mergem. Desi pare simplu, s-a dovedit a fi o mare provocare sa ne deplasam prin studio fara sa ne impiedicam de toate cablurile, fara sa spargem bliturile, proiectorul, fara sa stricam blendele, filtrele si tot ce mai putea fi distrus.

    Am invatat cum sa interactionam cu cei din jur, sa comunicam cu modelele, cum ne echipam cand plecam intr-o tura de fotografiat si cum se tine aparatul in mana.

    Fara sa ne dam seama, conducerea navei a fost preluata de copilotul DL. Deja cantitatea de informatii depasea cu mult puterea mea de a intelege. M-am gandit ca pana la urma totul trebuie sa aiba o logica. In mare parte asa e, doar ca atunci cand calci pe taramuri necunoscute e greu sa-ti stabilesti puncte de referinta. Asta cred ca a fost momentul in care au aparut turbulentele si reactiile adverse – sarituri peste bord, dinti stransi, nervi, dureri de cap. Noroc ca link-urile mai aveau si poze )) ca altfel muream in chinuri incercand sa dau gata puhoiul de informatii (aici exagerez – de fapt m-am panicat si m-am blocat). Recunosc, nu eram obisnuita cu stilul de a preda al DL-ului. Da’ uite ca am supravietuit desi m-am speriat de el de la prima intalnire. Si nu pentru ca mi-ar fi facut ceva, ci pentru ca stiam cine este si banuiam ca va discuta cu noi ca de la fotograf la fotograf si ii va fi greu sa accepte ca nu avem cunostinte elementare in acest domeniu. Ceea ce s-a si intamplat, asa ca iar au iesit scantei, iar s-a lasat cu dureri de cap, nervi, stres...

    Pe Radu si pe Luca i-am intalnit la Vulcanii Noroiosi. Si acum ma intreb cum pot sa aiba atata rabdare si sa seteze cu calm aparatele unui autocar plin cu „fotografi” care nu stiu unde e ISO, cine e el si ce vrea de la sufletele noastre. Nu mai zic de balansul de alb, ca asta deja e limba chineza... Era 

    Tot respectul si pentru Catalin care n-a picat de pe scaun la lectia despre fotografia de nunta atunci cand a fost intrebat „cum se cheama cand se invart aia in jurul mesei” si ce e cu „coronitele” alea de pe capetele mirilor. E greu de crezut ca sunt adulti care n-au auzit inca de „pirostrii” si de „Isasie, dantuieste!”.

    Acum la final de curs, cand ne pregatim de aterizare, trag linie si vad ca am iesit pe plus – am cunoscut niste oameni extraordinari, am invatat o gramada de lucruri, am fost in locuri in care nu calcasem pana atunci (multumesc Feri) si mi-am facut prieteni noi. Pentru asta va multumesc tuturor, profesori si colegi.

    RăspundețiȘtergere
  12. manuelo... la cat te plangi ca nu stii credeam ca nici n-ai portofoliu...dar cand le vad pe toate parca n-ai facut degeaba cursul asta :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Sa-ti traiasca participarea la expozitie, asteptam poze pe blog. (Multam de invitatie, dar nu am timp si nici un asa mare interes sa bat drumu' pin' la Bucuresti).
    Cit despre 'dansii', trebuie sa ma delimitez: sint bucovinean de fapt, desi am umblat destul de mult prin tara, cu domiciliul.

    RăspundețiȘtergere
  14. @andrei paul - multumesc :)si inca ceva, doamna din foto de mai sus (adica bunica-mea) e bucovineanca si e verde la 90 de ani!

    RăspundețiȘtergere