ma gandesc de ceva timp la acest post, neplacut convinsa ca nu am timp sa scriu, nu am timp sa citesc, nu am timp sa pictez, sa desenez macar, sa ascult, sa fotografiez stari, oameni, peisaje si pe mine! nu am timp, decat sa merg, pas cu pas mai departe, spre nimic.
poate voi aveti mai mult noroc, astfel ca va rog sa-mi lasati pe propriul blog o fotografie cu:
spatiul
sau
timpul
sau
tara
sau
ce vreti voi!
eu nu am decat amarul orgoliu de a fi trait o dictatura, o mineriada (sa nu-l uitam nici pe iliescu), o tranta dreapta cu cursul dolarului, o sansa, o ocazie, 2 ani buni, si iar o dictatura! aaa si o criza! personala! vremurile bune au fost scurte si repezi, le-am trait sau le-am ratat, nici mie nu-mi mai pasa!
si voi trai binisor si ma voi juca " baba oarba" in curtea constitutionala!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
o fotografie.. un moment suprins spre aducere aminte, atunci cand creierul incepe sa faca blurry anumite amintiri, ne uitam pe poze
RăspundețiȘtergereuneori nici nu e nevoie de o fotografie, memoria nu se va sterge
M-am golit de infinit,
RăspundețiȘtergereDintr-un egoism, ce mereu m-a definit.
Sunt plin de singuratate
Urlu si ma suport cu multa greutate.
Privesc in adincul fiintei mele,
Un cer gol lipsit de stele,
Pustiu de sensuri si lacrimi uscate
Sinistre deserturi de dorinte uitate.
M-aplec si strig cu toata puterea,
Tristetea face pact cu durerea,
O liniste abisala topeste ecoul
Doar singuratea-si mai spune mottoul.
cred ca vin si eu la joaca
RăspundețiȘtergere