vineri, 24 iunie 2011

la mormantul barbatului necunoscut


am 90 de ani si merg mai departe. sunt nascuta intr-un an bun pentru tara, sunt din generatia lui mihai. dar cui ii mai pasa cand s-a nascut regele, cum s-a bucurat tara atunci si cum celor nascuti in aceiasi zi cu el li s-a inlesnit mersul la scoala... asa cum a fost si cu mine.

acum stau pe bancuta pe care sotul meu - cu 10 ani mai tanar- a potrivit-o dupa lungimea oaselor lui, sa nu amorteasca atunci cand ma va onora cu prezenta.

cine s-ar fi gandit ca mi-o va lua inainte si acum stau eu pe bancuta potrivita pentru masura sa?...

la inmormantarea lui, a sotului meu adica, au venit bocitoare (???), printre ele: coafeza mea - hilde, femeia de la curatenie - maria - femei, unele stiute din vedere, vecine, altele nestiute... m-am mirat s-am intrebat:
cum de-s femeile astea multe aici? mi s-a raspuns: sunt logodnicele lui carora s-a promis dupa moartea ta...

m-am intors acasa. eram singura pentru prima oara dupa mai mult de 40 de ani.... m-am dus sa-mi pun singura o ligurita de dulceata din chiseaua de pe terasa.
in ultimii 10 ani numai el ma servea cu dulceturi de cirese amare si cafea.
am gasit borcanul inceput, langa el o cutie jumatate goala de otrava de soareci cu o lingurita in ea...

acum stau pe bancuta la crucea barbatului necunoscut, asta este o parte din viata mea!

5 comentarii:

  1. @ iri - superb de trist pentru ca povestea este adevarata...
    @ radu - povestioara este parte din ovestea bunicii mele
    @ marul - "mda" este ca si cum n-ai comenta ci doar ti-ai anunta trecerea pe aici...

    RăspundețiȘtergere