luni, 5 iulie 2010

copii la masa, asteptand cirese


bine, nu-i vedem in foto pentru ca, de fapt, copiii sunt in pom mancand cirese.
asa am ramas eu cu o cana goala de cirese!
si sa va zic si o poveste,
cand eram mica, vacanta mi-o petreceam in gradina bunicului meu! In mijlocul gradinii, un cires! Cat a trait bunicul am mancat cirese pana am pleznit, crapat, pocnit si cufurit. Cand n-a mai fost bunicul, il culegeau copiii si golanii de pe strada si daca eram prin zona imi dadeau si mie cat ma tinea poala rochitei ridicata a miloaga. Intr-o zi am adormit asteptand, ei au plecat... cand m-am trezit m-am prins ca-i tzeapa s-am plans inciudata, spre ofticata. "Care" asa sunt si azi, nu cu rochitza ridicata, numa' ofticata!

4 comentarii:

  1. Deci din copilărie ţi se trage problema cu cireşele... :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Apoi daca te-au lasat cu ochii in soare,nu ma mir ca esti traumatizata :).
    Eu eram gravida in 4 luni.Venise primavaa si
    muream dupa fructe.Orice fructe.M-am dus la piata,am stat la 4 cozi imense si de fiecare data capsunii si ciresele s-au terminat inaintea mea.
    Am ajuns acasa plangand.
    Al meu ,a luat un rucsac imens,s-a suit in tren si mi-a adus cirese de la parintii
    lui.
    Am mancat cum bine zici,pana am plesnit,
    pana m-am cufurit si nu am impartit cu nimeni :)

    Erau din alea mari,pietroase,zemose si dulci.
    Le simt gustul si acum.

    RăspundețiȘtergere
  3. aoleeeooo ce raspundere pt o cireasa... radu, foto nu e spalacita, e "stearsa" de vreme, marcel - cam da, psiholoaga lu' peste care sunt :D, Lilly ... ce fericita esti! ... ps. mama a facut o oroare din gnochi alea cu urda! :))

    RăspundețiȘtergere