luni, 26 iulie 2010

o serie draga mie ..s-o poveste insailata


intr-o dupa-amiaza de duminica, Dumnezeu se plimba prin Piata Amzei in cautarea unui espresso stretto bun, bun ... ca la el acasa ...

intamplarea a facut, sa vada in spatele unor blocuri cenusii, un petec de Rai si chestia asta tare l-a mai bucurat.

in iarba verde si grasa, jilava si placut miroasitoare se harjoneau doi copii si rasetele lor umpleau aerul de sunete de clopotei si cantece de ingeri

a zabovit mai mult caci inima i se umplea de fericite privind spre cei copilasi, s-a asezat in pozitia lotus, si-a impins fesul turcesc si si-a potrivit kiltul pentru a arata cuviincios levitind si si-a zis:

dragi imi sunt copiii mei de-o potriva, dragi imi sunt, privindu-le joasa, ascultandu-le glasurile si simtindu-le parfumul de iarba agatat de glezne... atat de dragi incat as lua unul cu mine ... si pentru ca unul obosise, si-si tragea cu greu rasuflarea, si inima-l strangea de efort el a stiut ce va sa vie. A oftat si ... a mijit ochii, a murmurat un cantec frumos "De-as mai duce-o pana la toamna..." s-a atipit!
Atunci timpul a incremenit dand celor 2 copii mai multa vreme si spatiu de joaca.
Cand se va trezi Dumnezeu, viata va continua in termeni lumesti.

6 comentarii:

  1. Dumnezeu ce aparat foloseşte?
    Sper că au coborât îngerii pe norişori să îi aducă lui Dumnezeu, espresso stretto.

    RăspundețiȘtergere
  2. manuela esti superba (cateodata:P)
    frumoasa povestioara in fotografii.

    RăspundețiȘtergere
  3. si mie mi-a placut povestioara

    RăspundețiȘtergere
  4. dumnezeu bea ”nespresso” (what else?)
    http://www.youtube.com/watch?v=23j1B4-lroM
    de fapt, pe asta o vroiam
    http://www.youtube.com/watch?v=_6V0Rhi_RI0

    RăspundețiȘtergere