samanta de secara, speriata de stropii reci de toamna, s-a lasat purtata de vant pana departe, undeva unde isi amintea ea ca-i mereu cald si bine, si soare si soare, c-acolo ziua e zi si noapte e zi si .... a zburat departe pana in nisipurile vamuite din vechime...
apoi a cazut si s-a crezut o scoica alba - abia pleznita - de vlastarul unui deget, cu unghia vopsita ...
sarmana samanta, iar a baut prea mult... 3 stropi reci de toamna, in Lanul de Secara...
(adica in "pa'arelu' da secarica", pt cine nu s-a prins ce-am vrut sa zic)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu