pasul

m-a incantat, de asemenea, la petrecere cu au tinut pasul, cum au batul pasul s-au cantat s-au dansat romaneste - autentic si antrenant - toata noaptea.

am primit botezul de fotograf

... :)

ieri am fost "tata ziua" fotograf profesionist de botez! parinti inconstienti...
am incercat sa fac totul ca la Carte(a Cartilor) si efectul il vedeti in foto de mai sus ... i-am plictisit pe toti :)
ps. foto bune si nebune :D pe vandidei, da' mai incolo :D

si barbatii au vergeturi. nu-i asa?

au multe, ii (tine) intinde coloana, cea care revine rapid la pozitia sa de "pe loc rep -s" ... dar e asa! :D !

omul din sticla

omul care bea din sticla?
omul care a mancat sticla?
omul care calca pe (cioburi de) sticla?
... alte ipostaze, voi! :D

si barbatii cresc, nu-i asa?

un prof m-a criticat - in particoler - c-am blurat statuia (foto urmatoare) ... iata barbatul nexam blurat si nemistificat... nu-i asaaa... tra la la (Vio, tu nu te uita!, Cata, stai pe aproape :D) .

david

exista un blog - de fapt mai multe - dar unul este mai pe gustul meu - The Rosy Crucifixion - care m-a inspirat sa incerc si eu fotografia nud :) ... numai ca n-am gasit nicio modela dispusa sa-mi pozeze s-am fotografiat o statuie ... iata ce a iesit!
Multumesc David pentru rabdare :)

pentru comicii de frantzuji...

o destinatie de vacanta!... acasa la mama lor,
ca la Vulcanii Noroiosi, unde am facut EU foto in nov.2009, n-au ce cata!
in ce context pun poza?
salutul frantuzesc

cu multumiri,
mMs

strega ... cea mai dulce cat-a!

am vazut pe blogurile prietenilor si colegilor tot felul de pisicute, animalute, oratanii si ... m-am gandit s-o prezint si eu pe strega! matza mea :)

aplauze pt colegii mei :)

v-ati intrebat cum aplauda ingerii? asa:

stiati ca aplauzele oamenilor ii sperie si-i alunga? uneori chiar le rup aripile prinse in pocnetul palmelor? nu? de maine cum veti apaluda? ... :)
...
si un ps. prozaic :(
azi n-am ajuns unde as fi vrut sa fiu, pen' ca de aia v-am starnit :( ... multumesc celor care au fost!

am pus lampa in fereastra

am pus lampa in fereastra
ca sa-l vad cum vine...
nu e chipes, nu e blond
dar e mult prea bun cu mine :)

sarea si piperul - karim rashid [fake :( ]

daca va mai amintiti, cei care - inca - mai cititi acest blog, am tot repetat, pana am inteles si eu ca acest blog nu este de fotografie. ziceam la inaugurarea lui, ca este caietul de teme de la Cursul de Fotografie Dalles oct.2009-martie 2010, corectat si nu prea cu rosu de profi'.
a dat Domnu' s-am teminat, s-am luat si diploma, dupa care am anuntat ca nu voi inchide acest blog ci ii voi schimba "profilul". ma gandeam sa postez mai putine fotografii si sa scriu mai mult, pentru ca: scriu mai bine decat fotografiez si asta pentru ca imi place mai mult sa scriu decat sa fotografiez!
ieri am trait - in decurs de 20 de minute - doua chestii pe care am vrut sa le impartasesc instantaneu si altora, aici pe "cana cu cirese", s-am gandit "ahhhh, de ce n-am aparatul la mineee".
atunci a fost prima mea stupoare... de ce imi trebuie aparatul, cand pot foarte bine povesti?
a doua stupoare... m-am uitat prin blog, in spate, pana am ajuns la inceputul lunii martie cand am terminat cursul s-am descoperit ca, diferit de anuntul facut, am postat mai mult foto decat text!!!
adica imi place mai mult sa fotografiez decat sa scriu?
a treia stupoare... m-am trezit facand fotografii "de produs" proaste nu-i vorba, intr-un softbox imprivizat de docka ... desi acum 3 luni nu gaseam sensul acestor foto in lipsa unei comenzi (pe bani, sa ne intelegem) data de un client..
a patra stupoare... ce mult m-am schimbat!
s-ar mai fi una, cea mai importanta, contrar asteptarilor lor si experientei mele in domeniu, fostii colegi fotografi tin strans legatura (pe bisericute sau nu) si inca se intalnesc pentru fotografie la chemarea profesorilor!

sunt inca "stupata"!!! Imaginea de sus este un omagiu adus profesorilor si colegilor de la Dalles, pe care-i imbratisez.
Se intelege ca "omul negru" sunt eu! :)
...
cine nu-l stie, cineee nu-l stiiieee pe karim rashid (???) ii recomand sa caute pe google dar sa-si rezerve si cateva ore de "stupoare" sau sa citeasca " Design yourself" de el scrisa!

cactus jack

fort 9-10 ... s-am plans...

Azi, dis de dimineata, foarte dimineata, la chemarea sub arme(le Canon si Nikon, scrise in ordinea performantelor :P) a comandantului de osti - Radu Badoiu, s-a adunat - de prin vai si de prin dealuri - o impresionanta armata de fotografi profesionisti, incolonati disciplinat in masinile lor cam bengoase, ceea ce dovedeste ca se traieste foarte bine din fotografie ( =)) ) s-am pornit spre fortaretele din jurul Bucurestiului. Am avut onoarea de a fi insositi si de domnul Cosmin Somesan - al de a "taiat si a spanzurat" la examenul de absolvire al cursului de fotografie Dalles - si de copilul de trupa Luca! (Luca nu te supara ca te-am numit asa, pt ca se putea si mai rau, daca-ti ziceam "sora sefa", ca "stuardeza" te-am facut? :D ). Deci, am plecat la oaste vreo 30-40-50-60 voluntari pusi pe fapte de vitejie.
S-am ajuns la fortul 9-10! Trebuie sa fac aici o pauza in povestirea mea, folosind acest ragaz si pentru a face trecerea spre registrul trist, dramatic si chiar tragic in care voi incheia povestirea.
= Eu sunt impresionata de istoria recenta. Faptul ca voi pasi si voi respira aerul pe unde a trecut cu putin timp in urma (timpul apreciat din punct de vedere istoric) de un barbat, de un tanar, de un copil aruncat in lupta pentru tara sa, ma cutremura. Sa calc pe-o caramida, sa urc pe-o scara unde au trait s-au murit niste oameni pentru Maine si pentru mine, mi se pare o experienta aproape metafizica. asa am ajuns acolo =
Si ce-am gasit? Bucurestiul, Romania! Multe, multe gunoaie (peturi, doze de bere, cutii de vopsea, pungi si plastice ... adica chestii cu adevarat perene) bine puse in valoare de graffitti "non-tema","non-sens"si "non=valoare", labartate si stridente pe peretii fortaretelor, pangarindu-le. Si printre ele pomisori infloriti alb si verde, costructii ciudate in pamant despre care nu va pot spune prea multe pentru ca nu era nimeni sa ne povesteasca, nicio inscriptie si - hai sa n-o lungesc -neintretinute, ABANDONATE! De bucuresteni, de autoritatile statului, de poporul roman.

Si atunci, vinovati, cu totii ne-am asezat pe jos, s-am plans!

ce avem noi aici?

cine s-a prins ii dau un pupic!!!! este acceasi imagine, una e negativ!!!
dar, hai sa va ajut, mai mult: fotografiile sunt din 2 bucati, una e desaturata (care?) si cealalta este negativul ei (care?) ...
voi sa-mi scrieti: ce reprezinta imaginea, care este utilitatea si cand anume o folosim?
iata si originalul, dupa ce corina m-a desconspirat, e drept ca eu am facut fotografia intr-un magazin armani nu la ea acasa ... daca va pun si "vana" din baie ... si pe asta o ai corinooo ???

ce-am vazut in retrovizoare?... o pereche de chishoare!

Radu Badoiu (profu' ala de traieste intr-un lan de secara) ne-a dat fostilor cursanti Dalles o tema de vacanta, asta pana la inceperea noului curs de editare foto de la Dalles din 19 aprilie 2010 si care GARANTAT va fi foarte interesant, important si amuzant si unde lectori vor fi: Insusi (Radu)! Catalin Savulescu! si Luca Achim! - se pot enumera si de la coada spre inceput!
Cum ziceam, tema n-a fost grea, a fost imposibila, sa fotografiem ce vedem in oglinda retrovizoare a masinii,fara a calca pe cineva, a sifona masina, a busi obiectivul de ea etc... ceva interesant!
Astazi, la studioul domniilor lor ne-am prezentat cu "marfa" ... a mea poarta strampi galbeni.
Sus e o foto neprelucrata, jos alta decupata si colorata, sa-i spunem pretentios si exagerat editata.
A fost f.misto, profii ne-au mai zis niste secrete - mai de editare, mai de botez, mai de reportaj - ne-au dat cafea, apa si covrigi si mai ales incredere in noi!

malvina - papusa cu parul albastru

vine pensia nesimtita!

"In ploaia mea"

Ploaia e a noastra, a tuturor.
Cand nu e plans,
Ploaia e lacrima de fericire
Cursa pe obrazul meu - i-a fetei.
O mut in palma - i-a mainii ...
Si tot a mea ramane.

Jocul

Ciocnitul oualor, trebuie sa recunoastem, ca-i un joc! :)

La Pasti :)

Astãzi în sufragerie
Dormitau pe-o farfurie,
Necãjite si mânjite,
Zece ouã înrosite.

Un ou alb, abia ouat,
Cu mirare le-a-ntrebat:
- Ce vã este, frãtioare,
- Ce vã doare?
Nu vã ninge, nu vã plouã,
Stati gãtite-n hainã nouã,
Parcã, Dumnezeu mã ierte,
N-ati fi ouã...
- Suntem fierte!
Zise-un ou rotund si fraise
Lânga pasca cu orez.
Si schimbindu-si brusc alura,
Toate-au început cu gura:
- Pân'la urmã tot nu scap!
- Ne gãteste de paradã.
- Ne ciocneste cap în cap
Si ne zvârle coaja-n stradã...
- Ce rusine!
- Ce dezastru!
- Preferam sã fiu omletã!
- Eu, de m-ar fi dat la closcã,
As fi scos un pui albastru...
- Si eu unul violet...
- Eu, mai bine-ar fi sã tac:
Asa galben sunt, cã-mi vine
Sã-mi închipui cã pe mine
M-a ouat un cozonac!... George Toparceanu "La Pasti" :)

bucurati-va!

de cand astept sa pun aceste fotografii! le-am pastrat special pentru Prima Zi de Paste!
viata e bucurie si asa trebuie traita, trebuie sarbatorita in orice clipa si sub orice forma,
intr-un cuvant spus, in joaca (precum copiii de mai sus, un Paste mai neconventional! :D)

Paște Linistit!

un cal paște liniștit! un manz paște liniștit! si voua, tot Un Paște Liniștit!

ps. cam "fumata" gaselnita, da' frumosi caii :)