meseria, profesia sau arta fotografica mi se par destul de chinuite, chiar si numai de propriul talent, cand ne credem ceea ce nu suntem, cand vedem in fotografiile noastre ceea ce nu exista si pentru ca, in general, este supusa uitarii mai repede decat opera chiar si a unui cofetar.
Dar, uneori inima-mi zvacneste de ciuda si invidie, de oftica s-o zic pe aia dreapta, cand imi pica in maini sau in laptop o foto care ma unge pe suflet. ... si dupa ce-mi trece pizma, ma gandesc ca
intr-adevar o imagine face cat 1000 de cuvinte ....si totusi merita citit!!!
si uuuuuscultat!!!ps acest blog este apolitic, deci postul nu va sta prea mult pe aici
:)
RăspundețiȘtergereChiar ca fotografia vorbeste de la sine!:))
RăspundețiȘtergerecred ca tocmai se facuse o poanta misogina ;))
RăspundețiȘtergereiar blonda ori clocea un payback pe cinste ,ori se straduia sa nu hohoteasca, ca doar e o doamna...
ooooooooo da, interesant!
RăspundețiȘtergereFacea exercitii, or what ? :D. Ce se hlinzeste ala in spate acolo. Cred ca e unul din aceia care dorm cu poza blondinei sub perna. :P
RăspundețiȘtergereCu adevărat dacă eram foto-artist ca voi aş fi cuprins de pizmă că altul e mai îndemânatic! Îmi place că fiecare surprinde aspectele relevante din perspectiva propriului "obiectiv".
RăspundețiȘtergereAm stat puţin şi am reflectat. Nu se înţelege ce înseamnă "obiectiv". Aşa că sunt dator să adaug "obiectiv" este obiectivul aparatului foto (pentru cei care practica meseria) iar pentru mine e blogul sau pentru altii stiloul si hartia, pensula şi şevaletul, carbunele şi coala, so on!
RăspundețiȘtergerelibidinosiiii
RăspundețiȘtergereHuooo, la cules de bostani nu la întins mâna la bătrâna cu pensie de o sută de euro.
RăspundețiȘtergere