Cand am gasit fotografiile, m-am usor emotionat.
Erau foarte vechi, aveau un passe-partout galben care devenise si mai galben, pentru ca hartia imbatranise urat.
Ochii imi alunecau de pe un chip pe altul, incercand sa-mi intersectez privirea cu cea a personajelor si sa prind Povestea. Uitatura lor era insa rigida, speriata, “moarta’. Nu transmitea nimic, poate ca de teama magaoaiei din fata lor care nu inspira incredere si din cand in cand facea poc si fum. Sau .... iata un participant in cadru care pare detasat de eveniment. .... total detasat. Cu icoana pe piept si cu lumare aprinsa la cap.
- Dumnezeule! mi-am zis s-am pufnit in ras. S-am vazut pe loc Povestea.
Dar nu despre ea vreau sa scriu, o poate vedea oricine in fotografia de mai sus, ci despre conceptul artistic, intalnit in literatura, pictura si grafica, filozofic, metafizic al oglinzilor puse fata in fata.
Mi-am imaginat fotografia prinsa intre ele, sprijinita de una, oglindindu-se in a doua. Am vazut tunelul sapandu-se instantaneu in luciul lor, am vazut... un fel de „gaura de vierme”, inghitindu-ma si pe mine.
Povestea noua suna asa: o fotografie cu multi oameni vii si unul mort pe o masa, care reprezinta o alta fotografie cu oameni vii si unul tot mort intins pe o masa, imagine surprinsa de un fotograf – viu – ascuns dupa o cutie ciudata, in fotografia lui erau niste oameni stransi in jurul unei mese cu un om mort si toti privind in pase-partout-ul galben in care erau niste oameni morti si un fotograf mort vis-a-vis de masa pe care era o fotografie cu niste morti + inca unul intins pe-o masa + inca unul care poza intreaga scena pentru a ramsne o imagine frumoasa cu niste oameni vii, numai unul e adormit si culcat pe-o masa... ... si mai e un om - inca viu - care fotografiaza o fotografie cu niste oameni fotografiati de un fotograf care fotografia o inmormantare a unui om mort care era ceva fata bisericeasca importanta la vremea la care oamenii aceia se fotografiaza.in jurul lui.
Bine, pentru a fi vartejul complet si cel care a fotografiat, care este acelasi cu cel care a consemnat Povestea fotografiei, este asimilat de aceasta wormhole irezistibil de fascinanta... deci .... un blog asezat intre doua oglinzi asezate fata-n fata, cu o postare despre o fotografie in care este descrisa o fotografie cu multi oamni inconjurand un mort pe o masa si in care se vede si un blog cu o postare despre ...
un pisic care tocmai trecea pe sub fereastra din casa cu fotografii vechi ... indiferent la gaura de vierme, daca ar fi fost de soarece ... probabil c-ar fi fost si el interesat de efectul oglinzilor puse fata in fata.
Shhh! inchideti ochii si ascultati!
