13.01.2016 Bătrînii, pensionarii, bunicii

După eseul de ieri, mi-am dat seama că vreau să scriu despre „a fi rău” şi nu, aşa în general, ci despre capacitatea celor consideraţi ca aparţinînd unor grupuri vulnerabile şi/sau defavorizate.

Bătrînii. Aşa, luaţi la pachet, trebuie şi ne iubim bătrînii. De ce? Pentru că-s într-un fel bunicii noştri, pentru că au construit ţara pe care o avem acum, pentru că sînt neputincioşi şi bolnavi, pentru că sînt, cum altfel, decît bătrîni. Cam astea ar fi motivele pentru care, cel puţin în teorie, ne iubim şi respectăm bătrînii. Dacă ai dorinţa de a renunţa la această declaraţie cutumiară, vezi că, de fapt, nici tu nu-i prea iubeşti şi nici ei nu prea merită acest sentiment. Ş-atunci de ce spunem şi mimăm asta? Din ipocrizie.

Bătrînii de azi, presupun şi că şi cei de ieri şi de răsalaltăieri, nu-s precum Bunicul din basmul lui Barbu Ştefănescu Delavrancea. Nu-s buni, nu-s generoşi, nu-s empatici şi nici hîtri, decît în cazuri individuale şi, şi atunci s-ar putea ca imaginaţia noastră afectivă să ne joace feste şi să vedem ceva sublim, care, în realitate, nu există.

Nu vreau să le găsesc scuze numai pentru a-mi justifica ideile. Ştiu, ele există, sînt multe, sînt dureroase şi foarte serioase. Dar sînt scuze, atît, şi nu mă pot face să trec cu vederea răutatea specifică senectuţii, pentru că este una anume. Este agresivă dar neputinciasă, este săracă-n idei, de obicei puţine şi fixe, dar bogată-n epitete, este împiedicată în proteze dar vehementă, miroase a ceai de muşeţel dar şi a acru de transpiraţie, cere, cere, cere dar nu oferă niciodată nimic.

Bătrînii sînt cei care cheamă fără motiv de osută de ori pe noapte ambulanţa numai pentru că se simt singuri. Ei aburesc vizoarele, tocesc pervazurile şi înroşesc telefoanele fixe pentru a-şi reclama mai tinerii vecini. Ei izgonesc din faţa blocului copiii care bat mingea la ora cînd „lumea doarme” şi tot ei sînt cei care alungă în şuturi căţeii şi pisicile pripăşite pe la scări în zilele ploioase.

Desigur că nu toţi fac asta şi niciodată ai noştri.