sâmbătă, 2 ianuarie 2016

Cele mai frumoase zece cuvinte în limba română

„Spune-mi care sînt cele mai frumoase 10 cuvinte în limba română ş-am să-ţi spun cine eşti”, s-ar traduce şi adapta textul din foto. Continuînd ideea de ieri, referitoare la obligativitatea fiecărui român de a-şi respecta, cultiva şi ocroti limba maternă, m-am gîndit la o provocare, ceva care să ne ofere pretexul de a zăbovi, mai în glumă, mai în serios asupra bogăţiei propriului vocabular, pentru că, desigur, nu putem aprecia ceva ce nu înţelegem/cunoaştem.
Există riscul de a confunda termenul cu conţinutul (da ştiu, spuneţi că-i cacofonie, dar dacă nu e? Pentru că nu ştim exact ce-i cacofonie şi ce nu dar strecurăm un „şi” după ca, aşa preventiv şi unde trebuie şi unde nu, de multe ori cu un rictus intelectual), mai exact nu ceea ce exprimă cuvîntul trebuie să ne încînte, ci muzicalitatea fonemelor, fără a ţine cont de semnatică, a morfemelor, a vorbei.
Cele mai frumoase zece cuvinte româneşti pentru mine sînt, fără a exista o ierarhie a valorilor: brînduşă, peltic, meteahnă, văzduh, clipă, zarzără, osteneală, (dar şi) tihnă, tăcere, odor. Ştiu că unele-s la un pas de a fi considerate arhaisme, altele-s regionalisme şi niciun neologism, dar nu a fost ceva deliberat, pur şi simplu îmi plac cuvintele neaoş româneşti, pentru că altminteri (mmm, ce frumos sună!) m-aş bucura de: restaurant, biscuit, sutien, uichend, livingrum etc. Şi totuşi, maus chiar mi se pare drăguţ, nu numai util.
În încheiere, vreau să marchez în „jurnalul” meu că azi a murit George Alexandru, actorul de la Nottara, pe care nu l-am văzut niciodată jucînd, dar pe care l-am întîlnit într-o iarnă în Piaţa Amzei. Eram împreună cu un mare admirator al său, acesta a spus cu afecţiune şi emoţie „Mare golan, Georgică Alexandru”. Avea un ochi vînăt rău, iar prietenul meu îl cunoştea destul de bine pentru a-nţelege corect situaţia în care artistul s-a pricopsit cu vînătaia. N-aş vrea să credeţi că-l denigrez post-mortem, dimpotrivă aş vrea să-nţelegeţi că nu a murit un actor – actoria e o profesie – ci un om. RIP
Pe mîine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu