luni, 11 ianuarie 2016

dreptul tău universal vs dreptul meu de minoritar – partea a V-a

Din punct de vedere vizual şi estetic trăim în cea mai anostă şi insipidă lume posibilă. Acum am să mă refer numai la aspectul vestimentar – încluzînd aici şi podoaba capilară, accesoriile şi „makeup”-ul (neologism inutil românesc) – ca o victimă a postconsumismului şi globalizării.
Pare evident pentru oricine că, exceptînd Coreea de Nord şi încă o duzină de state, singurul criteriu prin care ne putem diferenţia ca aspect este banul. În rest, cu ochii cît cepele pe site-urile de ţoale, încălţări şi gablonţuri, cu urechea ciulită la „experţii” în domeniu, gen Dana Budeanu sau Iulia Albu,ne îmbrăcăm, ne pieptănăm, ne încălţăm în „tendinţe” fie că o facem de la Bucureşti, Tulcea sau orice cătun cu acoperire gsm, al cărui nume, chiar nu am de unde să-l ştiu. Rămîne o deosebire, banul, pentru că, nu atît calitatea, cît firma, brand-ul cum s-ar zice pe româneşte, face diferenţa. N-am să vorbesc aici despre educaţie, despre bun gust, despre adevăraţii consultanţi în materie de faschion, cum ar fi Maurice Munteanu, pe care aproape că-l ador, pentru că are şi umor.
Dar tatuajele? În afara faptului că există progres şi tendinţe şi în materie de tattoo, mai există şi o rezistenţă universală la acest mod de a-ţi exprima personalitatea. Pentru că, recenzînd înclusiv aborigenii din Papua Noua Guinee, mă tem, că rămînem – puţin spus – minoritari la nivel mondial. Trist. Trist chiar şi numai pentru diversitate. Ce ştiu că-n SUA ar fi cam 14% conform http://www.statisticbrain.com/tattoo-statistics/. Nu e de neglijat faptul că atunci cînd mă refer la tattoo exclud tatuajele din domeniul cosmetic ca fiind altceva.
Ca o femeie tatuată ce sînt, nu înţeleg de ce să fiu discriminată de cei care au ales de a nu se tatua. De ce jobul într-o bancă presupune să nu-ţi laşi „mizeriile” la vedere, de ce un asistent maternal va fi eliminat din start pentru că poartă un „stigmat”, de ce medicul bătrîn care se uită chiorîş la tine, zicînd aşa „sigur ai hepatică C”, de ce toate acestea? O altă întrebare fără de răspuns.


(va urma) 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu