sâmbătă, 9 ianuarie 2016

dreptul tău universal vs dreptul meu de minoritar – partea a IV-a

Este dreptul fiecărui părinte să-şi crească odrasla aşa cum crede, să-i facă educaţia prin metode aflate în armonie cu propria experienţă din copilărie, nivelul intelectual şi chiar material. Atît timp cît respectă legile statului şi pravila bisericească, adică „îţi rup oasele”, „îţi mut gura la spate” şi chiar „te omor cu bătaia” rămîn numai nişte vorbe, pare că totul e în ordine în ţara asta. Este dreptul lor, de data asta NU universal – Norvegia? – ci numai românesc, un drept care intră uneori în conflict cu dreptul meu de minoritar fără copil.

Mi s-a-ntîmplat, din păcat NU o dată să asist la exercitarea dreptului de părinte, acela de a-i reaminti copilului său, că el l-a făcut, el îl omoară. E drept, vorba vine, da’ o palmă peste gură tot i-a dat. Acolo, între rafturile dintr-un magazin sau pe holul spitalului, în scara de bloc sau pe stradă am asistat la asemenea scene. Era dreptul persoanei respective să-i facă educaţia cum vrea? Am intervenit de fiecare dată, aşa cum am intervenit cînd un animal a fost rău tratat, pentru că da, pun egal între om şi animal. Mereu mi s-a dat replica „Ce te bagi? Ştii tu cum se creşte un copil?” Poate nu ştiu, dar ştiu că am dreptul să nu asist la asemenea scene, fă-o la tine-n casă, acolo Dumnezeu cu mila, dar nu în faţa mea!

Nici de puţine ori s-a-ntîmplat să-mi urle nişte copii în cap. Fie că eram la mare, la munte, în parc, de fapt oriunde erau copiii, apărea şi unul care făcea ca toţi dracii, care deranja. Nici în asemenea situţii nu pot să-mi ţin gura, pentru că opusul abuzării unui copil este răsfăţarea lui excesivă. De astă dată replicile au sunat aşa „Da’ cine eşti tu să mă-nveţi pe mine? I-a uite-o, dragă, nesimţita!”. Mda, pe fond are dreptate, numai c-aş prefera să urle ca Tarzan, şi ea şi odrasla, oriunde dar nu în faţa mea!

Mai există o situaţie în care iau atitudine, atunci cînd părintele-şi „hrăneşte” copilul cu Coca Cola, Pepsi sau alte chimicale. Poate e dreptul tău de părinte să-ţi otrăveşti copilul, dar nu în faţa mea!


(va urma)   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu