my facebook friends list

În seara asta aş fi vrut să scriu, cu cele 2016 semne avute la dispoziţie, despre altceva. Ceva destul de interesant, după părerea mea cea subiectivă, dar care va fi amînat pînă mîine seară, asta dacă nu intervine o altă „urgenţă”, ca cea de azi.

Bref, eu mi-am făcut fb cît de tîrziu a fost omeneşte posibil, spun „omeneşte” pentru că „Homo sum, nihil humani a mealienum puto” vorba cuiva, mai ales adicţiile. Pentru că ştiu că-s slabă de înger, nu am vrut să intru pe fb, cum nu am vrut să trag coca pe nas, nici măcar de curiozitate, că poate-mi plăcea. Cînd fb-ul a devenit sarcină de serviciu, a trebuit să-mi fac şi cont personal. Din fericire nu lucrez pentru un „dealer de drogue”, ca să trebuiască să gust marfa înainte de livrare, că nu ştiu ce mă făceam.

Revenind, devenind eu facebookistă am făcut nişte reguli pe care urma să le respect mai ales eu, dar şi prietenii mei. Printre acestea, totală transparenţă: toate catralioanele de utilizatori fb au acces pe pagina mea, pot da like, share, mă pot tăgui, pot comenta, mă pot înjura, îmi pot da mesaje, mă pot adăuga în grupuri, din care apoi eu să ies etc. Altă regulă, să nu refuz „cererile de prietenie” cum ziceam noi pe vremea pionieratului, decît în situaţii speciale, cred că înţelegeţi la ce mă refer. De asemenea, am avut curajul să-mi scriu şi data naşterii cu tot cu an. Ee? Aşa am ajuns să am azi 2711. Vă puteţi imagina că toată floarea cea vestită este la mine-n listă, de la scriitori, actori, arhitecţi, doctori etc. pînă la persoane care au cam chiulit de la şcoala primară, mai ales cînd se studia cum face pisica „miau” sau „mi-au” şi chiar unii care se exprimă numai prin share şi emoticoane. De ce scriu despre asta. Pentru că azi, în urma întîmplării despre care nu vreau să scriu şi aici, am scris pe fb, mi-am dat seama de ce e Zuckerberg aşa bogat. E vremea ca oamenii de ştiinţă, mai ales psihologi, sociologi, chiar antropologi, filologi, istorici, politologi etc. să se apuce serios de studiat, dacă n-au purces deja.

Pe mîine.